Timpeniile gindurilor unui suflet fericit

De obicei ma uitam in oglinda, cum arat? nu mia aparut un cos? nu sunt murdar etc. Acum am inceput sa vad in oglinda si altceva, acolo este cineva, chiar eu , shi ochii, nu mam mai utat in ochii mei de mult timp, poate ca nu mai gaseam acolo demult pe cineva, astazi pentru mult timp am vazut in acesti ochi pe cineva, :), uimitoare descoperire, ha ha ha, ca un cowboy al texasului la un duel... Acolo eram eu, asa fericit, si puternic cum nu eram mult timp...

Da, nici soare nu mai este nici luna nu mai este, mai bine zis sint ele dar nici o raza nu ajunge in suflet, si e intuneric un pic si parca nici nu se vede o licarire undeva. Da si iti faci planuri, indeplinesti dorintse, dar lumina strabate oricum destul de rar in mine, destul de dur, destul de mort, dar in constiintsa destul de real si de optimist, cu lucruri care le faci acum mai multe si mai bune, cu dorinte si cu tot.  eu mam nascut abia si imi vine un pic greu,cu greutati placute in orice  caz, cu intrebari, cu experiment de tipu Cine sunt? s.a.m.d. Caci asa sa te uiti te nasti si te boteaza si esti crestin, si cresti si esti fecior, apoi moldovean, apoi capitalist, apoi ... dar tu nu esti ceea ce ti sa spus, ceea cine sunt eu adevarat vine din alta parte, imi reuseste sa fiu cu el pina la urma atunci cind linistea gindului, cind ascult si nu gindesc...
Cam incurcat imi vin gindurile, mias dori mult sa te vad, sa vb cu tine caci incerc sa traiesc si eu altfel da unele lucruri ramin, :) cele placute de altfel
Cam incurcat chiar :),
Linishte, dobindita din decizie,
Speranta primita din dependenta
Dragoste care creste si devine perfecta...

Am obosit oleac, noapte buna sau buna dimineatsa

Esti, existi si nu  poti trai nimic din acestea daca nu simti, singur, cu sufletul tau, cu inima ta, cu rationalul chiar... eu sunt, exist si simt si salvez...

Nu esti... nu existi.. poate chiar nici neexistentsa nu poate sa-i fie aplicata ca un calificativ
Nimic... vid... lumea simurilor e departe chiar parca a plecat intr-o calatorie intr-un univers intr-o alta dimensiune
Unghiile scrishnesc si rod asfaltul in sperantsa de a gasi macar un fir de iarba, o semintsa sub el
Singe si chin, suferintsa si singurate au gasit degetele nebune si aproape moarte sub asfaltul inradacinat cu pustiul
Sur shi negru, sur shi negru....

Simt, traiesc, gindesc
Simt, gindesc, traiesc
Gindesc, simt, traiesc
Traiesc, simt, gindesc
Traiesc, gindesc, simt
Gindesc, traiesc, simt...

Geamat de tacere lovita de lumina lunii
Geamat de durerea calita de rotile carului vietsii
Sunetul  ce duce coaste pe altarul lumii
Sunetul ce face  in degete tremur

Geamat - atit de lung si linistit de parca e un sens al existentsei, care continua peste veacuri si e dus de unul si acelasi suflet din reincarnare in reincarnare, din corp in corp si in acelasi suflet, cu diferite buze, unghii si ochi plini de lacrimi de dimensiuni diferite dar cu acelasi efect, pentru sa ajunga si la urmatorul corp si buze si morminte

Friguri
Glod
Zimbete
Emotii
Viata
Tristetse
Fericire
ger
caramida si o pereche de manusi pentru ca sa poti gasi toate acetea in sacul de gunoi care se numeshte Geamat

Descuiasem usa si am intrat in casa mea pustie, care spre uimirea mea era fara culori, era alb-negru, nu a ajutat nici ceea ca am scos ochelarii care de obicei ii imbrac cind ies afara.  Totul era sur si negru, era si patul meu care pina acum imi dadea puteri sa ma ridic de dimineatsa iar care acum ma suge in el si nu vrea sami dea voie sa ma ridic, nici paharele si vesela in care mincarea pina acum a aratat apetisant par ca o faceau dezgustatoare, nici nu am mincat de sila cemi era, m-am uitat in oglinda ca sa ma vad pe mine si daaaaaaaaaa, timpenie, inteleg acum ca fiecare are o oglinda aparte in care se uita. Eu am avut noroc ca am imprumutat una de la un prieten si cind mam uitat in ea am inteles ca acolo eu arat cu totu altfel decit arat in realitate. Si atunci ma lasat perplex faptu ca chiar oglinda mea nu ma arata asa cum sunt, ea ma arata asa cum vreau sa fiu, cind de fapt totul este alb negru, alb negru, alb negru...
Incercam in isterie sa gasesc o culoare in casa mea, am cautat si in dulapuri si in locurile cele mai ascunse dar nu era...nimic colorat, nimic u esentsa sau cu rost, nimic care sa te faca sa simti cu adevarat culoarea vietsii
Am incercat sa caut culori in sufleul meu si atunci mi-am adus aminte de portocala care mi-a dat-o iubita. Cu o viteza apropiata de nebunie m-am azvirlit la suflet si m-am uitat acolo, era portocala si era oranj,....
 Unicul lucru care lam gasit colorat in seara asta la mine in casa a fost portocala, o portocala a doua suflete, o portocala care mi-a schimbat viatsa shi ma facut sa simt culoarea ei, era portocala sufletului care ma iubeshte

Ea iubea umbrele mai tare ca lumina, iubea sunetul mai tare ca tacerea, zaharul mai mult ca sarea si zimbetele mai mult ca mutrle triste care de obicei apar in strada atunci cind esti si tu trist
Ea nu putea merge cu skatebordul, he he, drept ca asta nu are nici o importantsa, dar percepea lumea numai o parte, vedea doar o parte a ei.Si pe acea parte a lumii care o vedea ea nu era intotdeauna soarele.

Sunt tari si miros a o uzina de petrol in care au inceput sa creasca flori  - bataile inimii
Sunt stridente si dor dar sunt vitale - bataile inimii
Sunt mici si dornice de viatsa - bataile inimii disperate care cauta raspunsuri si nu le gaseshte
Citeshte prin biblioteci si mici anunturi de pe strada ceea ce nu ia ajuns toata viatsa
Si in acelasi timp ea shtie ca are tipografia ei, cu poeti si pictori, cu vieti mici  si mari dar, ..........  

......................................................ea cauta raspunsuri in biblioteci si anunturi de pe strada